ANALFABETISMUL TEHNIC AL UNOR ZIARISTI ROMANI

analfabetism tehnic, originally uploaded by andreiciontu.

Inca de multa vreme, nu-mi da pace o fireasca intrebare: cand un ziarist de meserie, care nu este, evident, technician, inginer, profesor, sau om de stiinta, prin cele scrise de el, este “nevoit” sa intre pe terenul, se vede, “alunecos” pentru el, al marimilor fizice si al unitatilor lor de masura, pe terenul inventiilor si al descoperirilor stiintifice, al istoriei stiintei si tehnicii etc., de ce nu consulta un specialist asupra corectitudinii celor scrise de el, eventual un consilier tehnico-stiintific cu care redactia ar trebui sa colaboreze. S-ar termina in acest fel cu “etalarile” scrise si verbale, de ignoranta tehnico-stiintifica, in primul rand, dar si de cultura generala si lingvistica.
In mod normal, daca admitem ca un ziarist trebuie sa fie absolvetnul (pe “bune”) cel putin al unui liceu, aceste “alunecari” n-ar trebui sa aibe loc. Dar, pentru ca, probabil, nu le-a placut aceasta frumoasa stiinta a naturii, care este fizica, unii ziaristi “plutesc” inca intr-o ignoranta tehnica. Si vorba aceea: “daca taceai filosof ramaneai!”. Dar, baietii n-au tacut… Nu fac din afirmatiile mele un “studiu de caz”, n-am “vanat” aceste greseli, ci am luat cunostinta de ele sporadic si fortuit. Important este ca ele sa se rareasca, chiar sa dispara cu totul (este pe deplin posibil), sa nu se instaureze o moda a tolerantei acestor erori.
1/ Prima “proba la dosar” este: “100 de ani de la descoperirea radioului” 1995, in Jurnalul National (director Marius Tuca) sub misterioasa semnatura C.P. E bine ca a fost semnat asa, caci si valoarea articolului este exact asa: o C.P. (o CeaPa degerata bineinteles!). Iata combaterea bazaconiilor afirmate:
- -Radioul a fost inventat, si nu… descoperit! Descoperirea e una, iar inventia este cu totul altceva! Descoperirea necesita observatii, formularea unor ipoteze si modele, verificari, pentru formularea unor legi (ale naturii, evident). Inventia necesita, asa cum spunea Edison, 1% inspiratie (de a folosi in scopuri practice legile fizicii) si 99% transpiratie (experimentari multiple, esecuri multe si succesuri mult mai… putine). Radioul este cea mai mare inventie a omenirii dupa roata, si la ea au lucrat multi inventatori, timp de multi ani (savantul si inginerul roman Gogu Constantinescu apreciaza ca… 70 de ani!). intradevar din 1831, anul descoperirii legii inductiei electromagnetice de catre Faraday, si pana in 1901, cand Marconi realizeaza prima radiolegatura transatlantica, sunt exact… 70 de ani.
- In 1895 Marconi intra si el in cursa pentru inventarea Radioului si, insusindu-si repede cunostintele timpului asupra celor ce erau facute, le-a perfectionat, iar in 1896, la 2 iunie, obtine primul brevet de inventie din lume pentru TFF (Telegrafia Fara Fir – prima aplicatie a radioului). Desigur, Marconi a fost un inventator genial (desi contestat), dar nu chiar asa, cum se arata in nota lui C.P., ca in 1895 a inceput experientele, si in 1896 a si inventat Radioul. Marconi nu a experimentat “gasirea”, dupa domnul C.P., a unui “mod de transmitere la distanta a undelor electromagnetice, fara fir” (lucrul acesta il facuse Hertz, in 1888), ci realizarea unui radioreceptor performant (sensibil), radioreceptia fiind aceea care a intarziat finalizarea (omologarea) Radioului. Unda electromagnetica este o descoperire, rezultatul unor cercetari stiintifice, teoretice (Maxwel), si practice (Hertz), si consta din inlantuirea liniilor de camp electric de inalta frecventa cu linii similare de camp magnetic, inlantuire care se face cu cea mai mare viteza cunoscuta pe Pamant (cea a luminii) pana la mari distante. Prima unda electromagnetica s-a format in mod natural, dar omul a inventat repede (ca si in cazul focului) mijlocul de producere artificiala al acesteia.
- aparatele de radio (corect, radioreceptoare) din prima generatie sunt cele cu simpla detectie (ca prim etaj au folosit unul din tipurile de detectoare de radiofrecventa), deci fara dispozitive de amplificare a semnalului radio receptionat (primele au fost cu tuburi electronice-lampi radio); nu se poate ca toate cele 50 radioreceptoare (de la expozitie) sa fi fost… de prima generatie!
- dau un citat din C.P : “Unele dintre ele (n.a. radioreceptoare) au mai bine de un secol (1925 chiar!) si sunt inca in stare de functionare” ! ? ; no comment!
2/ A doua “proba” la dosar: “1999 ultimul an al… deceniului, secolului, mileniului”
- Aceasta ignoranta “la cub” (tripla) a fost afisata in ziarul Cotidianul (director Ion Cristoiu), la data de 04.01.1999. Afirmatia apartine ziaristelor Venera Anghel, Andreea Enea, Irina Dumitrescu (ah, femeile!), dar a fost de accord cu ele si domnul Ovidiu Druga.
- Evident, titlul ar fi fost corect, daca in loc de anul 1999 se punea anul 2000. Din pacate acest aspect de ignoranta (a nu sti ca 1 este inceputul oricarei numaratori!) s-a manifestat si in Mass-Media internationala in special din Vest. Mari metropole ale Lumii au organizat cu fast, cu multi bani, cu numaratori inverse fabuloase si afisarea pe mari panouri luminoase, momentul trecerii in noul Secol si in noul Mileniu, fixat in mod eronat, pe 31.12.1999 la miezul noptii, deci, cu exact un an mai devreme!
3/ A treia ”piesa” la dosar
- Iata ce s-a scris in ziarul Romania Libera, din 02.06.2006, la rubrica “Buna dimineata”:
“1896- Au fost patentate undele de emisie electromagnetica de catre italianul Guglielmo Marconi.”
- Reluand ceva ce am mai afirmat, undele electromagnetice, ca fenomen natural, au fost “patentate” de Dumnezeu odata cu formarea Universului, fiind produse prin descarcarile electrice atmosferice. Oamenii le-au descoperit, s-au gandit ca le-ar putea fi de folos pentru comunicarea la distanta intre ei, le-au reprodus pe cale artificiala, le-au radiat si receptionat cu ajutorul antenelor, si… gata Radioul! E simplu, nu?
4/ A patra ”piesa” la dosar: “Preturi sub cost”
Intr-o nota mica, dar cu continut mare de ignoranta, in ziarul Evenimentul Zilei, din 15.06.2006, se afirma ca… “patru firme au cumparat electricitate la preturi variind intre 90 si 96 de lei pe megawatt…” Ce-ar fi de comentat?
- Electricitatea este un fenomen natural devenit capitol de studiu al fizicii (stiinta a naturii), sin u o marime fizica ce are o unitate de masura. Eronat, in trecut, prin “cantitate de electricitate” se intelegea o marime de stare a corpurilor electrizate, si anume sarcina electrica (q,Q). Sarcina electrica se masoara in Coulombi (Cb). In megawatti (MW), multiplu al kilowattului (kW) si, evident, al wattului (W), se masoara puterea electrica. Ceea ce se vinde si se cumpara nu este, insa, puterea electrica, ci energia electrica, ce se masoara in Watti-secunda (Ws) sau Jouli (J), si multiplii sai: kilowatt-ora (kWh) si megawatt-ora (MWh). Spre oarecare liniste a ziaristilor, le spun ca si domnul inginer actual Ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, pe vremea cand era ministru al industriilor (!), a afirmat de doua ori, la interval de doua saptamani, la doua emisiuni TV, ca energia se masoara in… kilowatti pe ora (??). O fi lipsit de la lectia asta?...
- Iata insa, ce se poate citi in orice manual de fizica de clasa 9-a:
• Unitatea de masura a energie este Joule-lul (J), sau wattulsecunda (Ws); 1J=1W x 1s
• Se mai folosesc si multiplii: kilowattora si megawattora
1kWh = 3,6 mil. Ws
Toata problema este daca cititorii de ziare pot sa aibe “pretentia” ca ziaristii sa stie ce scrie intr-un manual de clasa 9-a?
5/ A cincea “piesa” la dosar: “Bicicleta solara produsa in Romania”
Fata de bazaconia afirmata in nota din tabloidul Libertatea, din 15 iunie 2006, precizez:
- Puterea electrica, ca orice alta putere, se masoara in Watti, si nu in volti. In volti (V) se masoara tensiunea electrica, potentialul electric, sau diferenta de potential.
Desi, “verba volant” zilnic receptionez de la radiodifuzari si televizari, “perle” de incultura si, ce-i mai grav pentru un “muncitor cu vorba”, chiar de cultura generala. Spre exemplu, un simpatic si prezentabil crainic sportiv (si nu numai) TV, transmitand el o proba atletica de saritura in inaltime, s-a gandit (?) sa foloseasca o expresie mai “elevata” si ne-a vorbit de saritura in… altitudine (!). Prin liceu sa nu-i fi spus oare nimeni, ca altitudinea este cota unui punct fata de nivelul marii (care e zero), iar inaltimea, cota punctului fata de proiectia pe planul local? In rest, cum spuneam, baiat simpatic, si mi-ar fi si mai simpatic daca n-ar repeta mereu, in legatura cu nationala de fotbal a Italiei, “scuadra azura” in loc de exprimarea corecta “scuadra atura”, caci in limba italiana “zz” se citeste “t” ( exemple, pizza=pita, Pestalozzi=Pestaloti, Nazzari=Natari, azzuro=aturo etc.).
Nu pot, deasemenea, sa-i inteleg pe acei crainici si ziaristi de presa scrisa, care, chiar daca n-au studiat in liceu (cum ar fi fost normal, daca liceul si-ar fi propus formarea, la elevi, a unei baze de cultura generala) limba latina, “mama buna” a limbii romane, persista in exprimari prostesti si.. inculte. Oameni buni, in limba Latina “procent” inseamna “la suta” (%), in limba romana. Un (adica 1) procent inseamna 1%, cinci procente inseamna 5%, 31 de procente inseamna 31% etc. Expresii eronate sau pleonastice vehiculate zilnic de catre diversi ignoranti, ca: un “procent mai mare”, “un procent mai mic”, un “procent de 62%” etc., dovedesc ca unii dintre oameni nu gandesc cand vorbesc.
Sa vorbim corect, clar si stiintific limba noastra romaneasca destul de agresata in trecut de frantuzisme (asta o fi fost “baza” asa zisei francofonii romanesti?), tiganisme, rusisme, iar in present invadata, fara precedent, de.. englezisme!