istorie si nostalgie

În anul 1953, prin ordinul Ministerului Invăţământului nr. 5108, în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, ia fiinţă o nouă facultate: Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii (a 9-a, in cronologia Institutului ). Primii studenţi ai acesteia au fost cei ce frecventau cursurile secţiilor de “curenţi slabi” ai facultăţii “mamă,” Facultatea de Electrotehnică ( studenţi din anul 3, adică NOI, şi studenţi din anul 4 ). Evenimentul ne-a bucurat pe toti, ne-a dat sperante in anul in care se simtea un oarecare dezghet in viata politica: Stalin murise, in acel an, iar urmasul sau, Hrusciov, parea sa fie un reformator. Colegii nostri din anul 4 n-au apucat sa fie studenti ai nouei facultati decat un semestru, ei terminand facultatea ( de 4 ani) in acelasi an. Cei din anul 3 ( adica noi ), care aveau de studiat 5 ani in facultate, vor da Examenul de Stat in anul 1956. Asadar, o promotie a facultatii “1955” nu exista, promotia “1956” fiind prima, dupa un an de “seceta”. Pregatirea profesionala a promotiei 1956, timp de 5 ani, s-a petrecut in localul vechi din strada Polizu, in sali de curs pline de istorie, si afisand patina timpului. Aceasta pregatire s-a “invartit” exclusiv in jurul tehnologiei tubului electronic, inventat cu o jumatate de secol in urma, si avand un nepretuit ajutor in rigla de calcul din lemn, dar mult priceputa in logaritmi (a se revedea coperta 1 a albumului nostru ). Se poate spune ca acesta a fost, intr-un fel, “drama”promotiei noastre. Din punctul de vedere al modernitatii invatamantului radioelectronic, “Promotia 1956” a fost “ultimul mohican” nascut la “umbra” tubului electronic. Sa ne explicam putin: Perioada istorica in evolutia radioelectronicii de dupa 1940, si in special dupa al Doilea Razboi Mondial, este cunoscuta sub denumirea de “Era semiconductoarelor”. In decembrie 1948, la “Bell Telephone”, americanii John Bardeen, Walter Brattain si William Shokley, anuntau inventarea primului tranzistor din lume: trioda semiconductoare cu germaniu, cu contacte punctiforme. In cativa ani, apare pe piata americana la pretul de…15 dolari !. Urmeaza ani de perfectionari: in 1951- primul tranzistor cu jonctiuni ( William Shokley, Morgan Spars, Gordon Teal ), in 1953-trnzistorul drift cu germaniu (germanul H. Kroner ), in 1955-primele tranzistoare cu siliciu. In 1958, in SUA, au loc primele incercari de realizare a unor circuite integrate cu siliciu. In anul 1954, cand la Bucuresti, facultatea noastra implinea un an de la infiintare, in orasele amaricane incepuse comercializarea primelor radioreceptoare cu tranzistoare.Dar, cine stia atunci ? Cortina de Fier era “mai eficace decat cortinele (ecranele) electomagnetice ! Noi, studentii-ingineri electronisti, studiam, in acest timp, cu constiinciozitate si pe “toate fetele” tubul electronic, caruia ii doream sa-i descoperim noi valente si intrebuintari, chiar daca erau mai putin conventinale. Spre exemplu, teza de doctorat a unei somitati, azi, in electronica, Academician Profesor Doctor Inginer Mihai Draganescu, pe atunci asistent al profesorului Tudor Tanasescu, s-a referit la studiul capacitatilor tuburilor electronice. Si studiam de zor amplificatoarele de audio frecventa (prof. Stere Roman), amplificatoarele de radiofrecventa de putere (prof. Tudor Tanasescu, care ne-a “saturat” cu metodele de proiectare …in “clasul C”), emitatoare si radiorelee (prof. Alexandru Spataru ), circuite in impulsuri (conf. Elly Katz), etc. Mai “ perene” s-au dovedit a fi cursurile de Bazele Radiotehnicii (prof.Gheorghe Cartianu), Electroacustica (prof. Matei Marinescu), Masuratori Electronice (prof. Edmond Nicolau), Bazele Televiziunii (conf. Mircea Bubulac), Electronica de Putere (prof. Cristofor Vazaca), etc.Toate cursurile predate de dascalii nostri au fost receptionate cu constiinciozitate, experientele de laborator si referatele, proiectele, colocviile si examanele, toate formele de invatamant au fost respectate si tratate cu responsabilitate. Cultura tehnica generala a Promotiei 1956 a fost solida printre ctitorii ei numaradu-se Nicolae Cioranescu (analiza matematica), Ion Sabac ( matematici speciale ), Radu Voinea (mecanica teoretica), Remus Radulet (bazele electrotehnicii ), adevarati titani nationali ai stiintei. Am avut dascali de prestigiu de la care am avut ce invata, atat profesional cat si, prin exemplul lor, educational. Nu UTC-ul si PCR-ul ne-a educat, desi, poate, au profitat un timp de naivitatea noastra, de cumintenia noastra si de ateismul nostru (la moda, in acele vremuri). Bine odihneasca-i Dumnezeu pe dascalii nostri “intrati in nemurire” si sa ni-i traiasca multi ani cu sanatate pe cei ce ne sunt contemporani ! In domeniul nouei tehnologii a semiconductoarelor, promotia noastra a fost, totusi, “gratulata”, la sfarsitul cursurilor, cu o conferinta gen “popularizarea stiintei” cu subiectul “Cam, ce este trazistorul si …cam, ce vrea el “ Exprimarea, recunoastem, este sarcastica, dar exprima pe fond tristul adevar: a fost putin, mult prea putin ! Cu toate astea, colegul nostru Ovidiu Olaru a avut curajul sa-si ia ca tema pentru Examenul de Stat, un radioreceptor cu… tranzistoare! Intrand in “campul muncii” cu acest handicap tehnologic, promotia noastra a pus umarul si la treaba, dar si la invatatura, si azi, dupa 50 de ani, fiecare dintre noi ar putea sa concluzioneze, ca facultatea absolvita a avut marele merit de a ne fi format ca ingineri, si nu acela de a ne fi informat, numai, de a ne fi transmis cunostinte. Ne-a format ca cercetatori si experimentatori,ca oameni studiosi,disciplinati,seriosi si mandri ( de ce, nu ?), de meseria dobandita, foarte moderna printre altele, aceea de inginer electronist. Toata promotia, in ansamblul ei, a fost bine si omogen pregatita profesional si eductiv, cu toate specificitatile fiecaruia dintre componenti. La repartizarea in “productie”( unde mai putin a contat dorinta proprie), hazardul,norocul si legile tarii (nu prea corecte) au facut ca unii dintre noi sa nimereasca mai bine, altii, mai putin bine. Toti insa, la locul lor de munca, si-au facut corect datoria, au respectat legile tarii, nimeni nu a fost judecat si condamnat. Cu totii trebuie sa ne asumam, la acest moment de bilant, trecutul si activitatea noastra, sa nu le regretam ci, dimpotriva, sa fim mandri de ele, de realizarile noastre! Un singur mare regret trebuie sa-l avem cu totii, pentru colegii nostri plecati dintre noi prematur pentru totdeauna, marii absenti si singurii motivati de a lipsi azi de la aniversarea noastra. Un gand si o lacrima pentru fiecare din ei. Sa-i odihneasca Dumnezeu, in Universul sau, superluminic! Noi, “comitetul de organizare” a Jubileului de 50 ani, va felicitam pe toti si va acordam cate o diploma de excelenta, parte integranta a acestui album. Sa fiti sanatosi si sa ne traiti intru multi ani ! COMITETUL Bucuresti, 21.02.2005