ZIUA NATIONALA A ROMANIEI

Am fost solicitat de catre nepotelul meu, Radu, elev in clasa 7-a, sa-l ajut la intocmirea unei compuneri despre ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei. I-am explicat copilului ca prin ziua nationala a unui stat se intelege acea zi din istoria acestuia, in care s-a petrecut un eveniment deosebit, crucial, pentru existenta sa ulterioara. Si cum statul ar trebui sa fie deasupra culorilor politice, deasupra partidelor, aceasta zi ar trebui aleasa odata pentru totdeauna si nu tot schimbata in conformitate cu pretextele diverselor regimuri politice, care “vin”, folosindu-se de oportunitati, “conduc”, cateodata mizerabil si “se duc” obligate de nemultumirile poporului. Din pacate, conducatorii Romaniei din ultima jumatate de veac, lipsiti de grija pentru crearea de traditii nationale perene, au tot schimbat pe rand “Ziua Nationala”.Pe timpul regalitatii Ziua Nationala era “10 Mai”, zi cu tripla semnificatie istorica (venirea lui Carol 1, in 1866, ca Domn al Principatelor Unite, dobandirea prin lupta, in 1877 a Independentei Nationale fata de Turcia, aparitia in 1881 a Regatului Romaniei).Acesta zi a fost sarbatorita mereu, inainte de ultimul razboi, cu fast patriotic – educativ, si a fost foarte bine. Dupa 23 august 1944, pana in 1989, Ziua Nationala a Romaniei a fost decretata ziua de 23 August, zi a carei semnificatie( prin retranscrierea istoriei Romaniei ) a tot crescut cu anii, si de la semnificatia unica de zi a eliberarii (chipurile, de fapt am facut-o singuri!) tarii de sub jugul fascist german,de catre Armata Rosie, ziua de 23 August devenise “ziua insurectiei nationale armate de eliberare antifascista si antiimperialista”. Ultimul epitet-facatura vroia sa spuna tinerei generatii, ca poporul roman insusi a daramat capitalismul din Romania(si nu tancurile sovietice), ca el a vrut, cu toata ardoarea, sa edifice comunismul in Romania. Dupa 45 de ani de comunism, cand de fiecare data, la 23 august, armata defila, poporul muncitor “manifesta cu entuziasm” aratandu-si “atasamentul” pentru PCR-forta conducatare a tarii, si fata de “iubitul si genialul conducator”. Dupa toate aceste stereotipii, a venit , iata, si decembrie 1989 cand acest popor roman “nerecunoscator” a aruncat la lada de gunoi a istoriei “stafia” aparuta in Europa acum 150 de ani si prezentata de Ceausescu drept un “vis de aur”.Venise momentul ca Romania sa-si aleaga o alta Zi Nationala. Si conducatorii Romaniei, “alesi”atunci in graba, au ales, si ei tot in graba, bineinteles, ca Zi Nationala, 1 Decembrie. La 1 Decembrie 1918, dupa cum se stie, Transilvania, desprinsa din Imperiul Austro-Ungar, prin vointa populatiei majoritare romane, s-a “unit cu tara”, s-a alipit Regatului Romaniei. Din 1990 Romania republicana serbeaza, dar nu cine stie ce, Ziua Nationala la 1 decembrie. Manifestarile formale, lipsite de entuziasm, in “dorul lelii”, desfasurate, in principal, cand la Bucuresti, cand la Alba Iulia, a caror durata a scazut in timp de la cateva ore la cateva zeci de minute, iar singura lor dovada ca “au avut loc”sunt coroanele si jerbele de flori uscate “uitate” la Arcul de Triumf si la Monumentul Eroului Necunoscut. La 1 decembrie natura este potrivnica entuziasmului sarbatoresc: este frig, ceata, ploaie, eventual lapovita cu ninsoare, iar parazile militare se pregatesc cu greutate la inceput de iarna. Dar nici nu este de conceput (este o crasa formalitate) o parada militara de Ziua Nationala, care sa dureze mai putin decat defilarea unei garzi de onoare, la Aeroportul Otopeni, cu ocazia primirii unui inalt demnitar strain! La 1 decembrie poporul roman, mai ales in ultimii ani, este mai mult preocupat de cum va intra in iarna si cum va iesi din ea; nu are timpul si dispozitia sufleteasca de a-si manifesta elanul patriotic. Daca se gandea mai mult si mai bine, folosind si mintile unor istorici romani patrioti (si avem destui!), daca se folosea si potenta Academiei Romane( platita de popor!), poate ca Ziua Nationala a Romaniei nu ar fi fost aleasa 1 decembrie. Dupa parerea mea, evenimentul major in istoria Romaniei nu s-a petrecut la 1 decembrie 1918 (posibil sa fie evenimentul major al istoriei Transilvaniei!), evenimentul cu adevarat major in istoria Romaniei a fost cel al cuceririi ( pe campul de lupta) a Independentei Nationale, eveniment cu un ordin de marime superior celui al unei reintregiri teritoriale. Ajungem, deci, tot la…10 Mai!. Dece nu s-a reales ca Zi Nationala a Romaniei, 10 Mai? Numai pentru ca suntem republicani si suntem dusmanii (de ce?) regalitatii, care este “perimata”(una din”perlele” Presedintelui Iliescu)? Nici eu nu ma dau in vant dupa regalitate( nu consider esentiala forma de reprezentare protocolara a tarii mele), dar nu am nimic contra datei de 10 mai. Daca, totusi, 10 mai nu convenea, puteam alege ca Zi Nationala, data la care a venit recunoasterea internationala a independentei Romaniei (tot o zi din anotimpul cald), ideia fiind ca trebuia pastrat samburele rational, stiintific, al semnificatiei Zilei Nationale a Romaniei. In orice caz, trebuie exclusa data de 9 mai. Aceasta zi, decretata ca” Ziua Europei,” trebuie sa fie o zi de doliu national pentru Romania, o zi de parastase pentru fiii ei eroii, care si-au jertfit viata pentru eliberarea acestei Europe insensibile si nerecunoscatoare, timp de peste peste o jumatate de veac. Dupa acesta zi de doliu, puteam face parada militara in cadrul unei zile de sarbatore. Dupa cum spunem, insa, ne-am grabit!Pacat! Tot asa ne-am grabit si cu alegerea Imnului National al Romaniei. S-a ales, repede, compozitia lui Anton Pann “Desteapta -te Romane”, care este un frumos, dar vechi, cantec revolutionar romanesc, cu continutul poetic depasit, amintind de corul robilor evrei al lui Verdi. Sunt de parere ca si in privinta imnului trebuiau consultati doctii Academiei Romaniei, poate s-ar fi instituit, asa cum este obiceiul, un concurs national”.Desteapta-te Romane” se tot incearca sa se cante de 13 ani, dar se pare ca e dificil: poporul nu-l prea stie (si nu se stie nici cat s-a desteptat, intre timp), deputatii nu-l stiu nici ei, poate niscaiva coristi sa-l stie . Nu stiu daca legile Statului Roman pretend (ca altele!) strainilor, care solicita cetatenia romaneasca, sa stie Imnul Romaniei! Dumnezeu sa binecuvinteze Romania ! 20.01 03 PS: Trimisa, fara ecou, la revista, cica… patriotica, Romania Mare…