"TEMPLUL" FURAT

Inainte de ’89, in a doua parte a anilor comunismului, IPRS-Baneasa era cea mai mare producatoare de componente electronice active ( diode semiconductoare, tranzistoare, circuite integrate etc.) si pasive ( rezistoare, condensatoare, circuite imprimate etc.) din Sud- Estul Europei. Produsele ei erau consumate in tara de catre fabricele producatoare de echipamente electronice din Bucuresti, Iasi, Timisoara, Tg. Mures etc., dar se si exportau in Bulgaria, RD Germana si in alte tari. In activitatea mea de cercetator stiintific in domeniul radioelectronic, timp de peste 20 de ani, am avut stranse legaturi cu IPRS-ul, care au depasit relatia banala “furnizor-client”. Acesta, deoarece IPRS-Baneasa dispunea, pe langa sectiile de productie, si de sectii de cercetare-proiectare de componente noi. Caci trebuie mentionat faptul ca IPRS a cumparat licente numai initial din Franta ( pentru tehnologia diodelor si tranzitoarelor cu germaniu, abandonata in timp scurt ), pentru ca apoi, raspunzand cinstit si serios cerintelor patriotarde, a realizat prin cercetare proprie, cu importuri de completare minime, multe componente electronice active si pasive necesare, la nivelul standardelor internationale. IPRS-Baneasa a vandut, deci, clientilor sai, si inteligenta inginerilor si fizicienilor sai, care au creat, la cererea contractuala, cele mai diverse componente, prin care a devenit egala respectata a unor mari firme de profil din Europa si SUA. Personal am fost implicat, ca beneficiar, in derularea catorva contracte cu IPRS-ul, referitoare la realizarea in premiera in Romania, a unor componente active semiconductoare cu utilizari intr-un domeniu de varf, acela al microundelor, contracte la care executantii au muncit din greu, invingand tot felul de obstacole, dar pe care le-au finalizat cu succes. Trebuind sa merg de cateva ori pe luna la IPRS, imi amintesc, cu fireasca nostalgie, ca parca mergeam la un adevarat templu. La garderoba sectiei unde aveam treaba, eram pus sa ma descalt de pantofii ce erau inlocuiti cu ciupici de postav, eram periat pe haine si imbracat intr-un halat alb, tot acest “ritual” pentru a nu introduce, in sectia de cercetare si productie, praful strazii. La IPRS s-au realizat familii de diode cu siliciu, generatoare de microunde, de tipul IMPATT si BARITT, diode SHOTTKY de mixare si mixere integrate, generatoare MICROSTRIP cu diode BARITT etc., componente care nu se realizau la prea multe firme de profil din lume (asa cum rezulta din cataloagele procurate de la TIB-Bucuresti). Inainte de ’89, IPRS a fost bine condusa de catre un director destoinic, care s-a sbatut, prin hatisul birocratic, pentru bunul mers al Intreprinderii, manifestandu-se chiar ca un cuasidisident. Nu l-am inteles de ce, dupa ’89, a abandonat IPRS-ul, si s-a avantat cu un succes efemer si relativ, in politica. Subscriid cu multa si condamnabila usurinta la “teoriile” tendentioase si pagubitoare pentru tara, conform carora intreprinderile romanesti “sunt mormane de fiare vechi” si ca “Statul este un prost manager”, fostul director a ajuns, dupa un timp, in Consiliul Primariei Bucuresti, ocupandu-se, in loc de electronica Romaniei, de problema cainilor vagabonzi ai Bucurestiului si a cantitatilor de… excremente canine.! Jalnic! Jalnic, pentru ca nu s-a gasit un inlocuitor competent si capabil pentru IPRS. Mai grav este faptul ca nimeni dintre inginerii electronisti importanti ai Romaniei, cativa dintre ei chiar academicieni, nu au avut nici cea mai mica grija de soarta electonicii romanesti, a IPRS-ului, manifestand o pasivitate condamnabila. Si IPRS-ul a mers din rau in mai rau. Si-a restrans productia, a pierdut pietele de desfacere, personalul de inalta calificare, nefolosit si prost platit, a plecat in alte tari, poate nu chiuind de bucurie. Cataloagele intreprinderii, odinioara carti groase, au devenit treptat brosuri, apoi au disparut cu totul. Si pentru ca, nu-i asa, ‘salvarea minune”, “panaceul universal” este… privatizarea, a aparut un ticalos de roman care a vandut IPRS-ul, cu terenuri,cu cladiri si utilajele sectiilor, unui impostor sirian, venit sa pescuiasca in apele tulburi ale Romaniei, la pretul… unui apartament din buricul Targului! Statul roman a incasat din aceasta privatizare de “succes”(cum nu i-o fi fost rusine nemernicului de mustacios s-o spuna), circa 250000 de euro, dar daca el nu a luat spaga de 3-4 ori mai mult, inseamna ca nemernicul este si prost! “Firma” cumparatoare din Siria avea ca “director” pe mama anafabeta a sirianului cu pricina. Sa te crucesti, nu altceva! Aflat intr-o tara cu varii conducatori coruptibili, intersanjabili in fata” bucatelor”la cate 4 ani, sirianul a gasit usor “romani”care sa-l “ajute”, Si acesta a produs multe alte pagube economiei Romaniei. In prezent Justitia Romaniei se tot cacaie cu condamnarea acestuia, dar eu, unul, numai pentru IPRS, numai pentru acest “TEMPLU” furat, in legitima aparare a Statului Roman, i-asi trage sirianului un glont intre sprancene! La fel i-asi face si nemernicului de roman. Ba, nu! Acestuia i-asi trage doua! Corect si logic ar fi trebuit ca Justitia Romaniei sa-l fi condamnat sa atarne in streang. Acest lucru nu mai e posibil, dar nici sa-si scrie memoriile la puscarie nu se poate? De fapt pe unde mai haladuieste acest sinistru personaj? Este “ascuns” peste hotare? Chiar nu exista nimeni in aceasta Romanie, care vrea sa intre in UE, sa-l intrebe de …sanatate? PS: Oare de ce nu a fost vanduta intreprinderea inginerilor ei, pe un dolar? Ar fi fost o privatizare mai benefica pentru salariatii ei si pentru Romania!