HARDAUL…POZITIV !

Afirm de la bun inceput, ca nu imi place domnul Hardau, nici din punctul de vedere al carismei sale, nici din punctul de vedere (mai ales!) al prestatiei sale in functia de Ministru al Educatiei si Cercetarii, si adesea m-am intrebat, pentru ce motive a fost fost numit, in afara de acelea ca e din Cluj si dintr-un anumit partid. In locul sau, daca pana la propunerea de numire ca ministru MEC, nu mi-asi fi schimbat numele, eu unul, asi fi refuzat functia, numai pe “motivul” ca invatamantul romanesc se afla cam de multisor intr-un altfel de…hardau!.
Pe fondul negativ si criticabil al modului in care conduce MEC, recenta hotarire de a publica pentru elevii care dau BAC ul (si nu numai) in 2007, care sunt cele 100 variante de subiecte (din care se va trage la sorti, una), a caror tratare se pretinde a fi stiuta de catre elevi, pentru materiile de examen, consider ca este o masura pozitiva. Cam tardiva, dar pozitiva!
Iata-l, deci, pe domnul Hardau, si …pozitiv! Pentru multa lume, mai ales din randurile aceleia din afara fenomenului invatamantului public,
masura este socotita, insa, tot negativa, o idee “originala” proasta, care (vai!), “a dat lovitura de gratie invatamantului romanesc”.
In primul rand, tin sa afirm, ca domnul Hardau nu este, pentru mine, deloc original. Exact acum 56 de ani, cand am inceput sa studiez in cadrul
facultatii de electrotehnica a IPBucuresti, am fost studentul unui eminent pedagog si savant, profesorul de analiza matematica Nicolae Cioranescu.
Ii transmit domnului Hardau, si nu numai, ca profesorul Cioranescu, “Nea
Nae”, ne dadea, inca de la inceputul cursului, asa numitele lui “fise de examen”. Pentru pregatirea proximului examen, aceste fise nu erau altceva decat niste liste continand, sa spunem, 100 subiecte de teorie, si 200 de exercitii aplicative si reprezentative, toate ordonate asa cum urmau sa fie predate in timpul semestrului. Noi dadeam examenul pe grupe de cate 25 de studenti, si pe biletul tras de un student, figura o chestiune teoretica si doua exercitii. Daca erai un student constiincios, si rezolvai toate problemele de pe fise pana la examen, stiai analiza matematica si promovai cu sanse de 100% examenul cu calificativul maxim. Acesta era si motivul pentru care fiecare student isi copia pentru sine aceste “fise de examen”(ehei, sa fi existat pe atunci …xeroxul !), precum scrisorerele din “lantul Sfantului Anton”. Metoda profesorului Cioranescu a dat roade ani in sir, si acum, la varsta septuagenara, imi amintesc cu placere de orele lui de predare ( adevarate demonstratii de maiestrie pedagogica ), de colocviile si examenele date cu el. Da, dar exista un Comitet de Partid (PCR) din IPB, care “veghea la bunul mers” a toate, deci si al invatamantului, care l-a chemat in fata lui, l-a criticat si l-a amenintat chiar cu excluderea din IPB (a fost nevoie de “vorba buna” a unor odrasle de stabi ai vremii, studenti si ei la IPB, pentru ca “Nea Nae” sa ramana la catedra de matematici), toate acestea pe motivul ca a desconspirat subiectele de examen, etc,etc. Profesorul si-a aparat cu demnitate cauza, si nu a abjurat nimic, asa cum a facut-o Galileo Galilei !
Iata deci, ca azi, la peste jumatate de secol, domnul Hardau il imita, intr-un fel, dar la scara nationala, pe Cioranescu!. Acum, desigur, nu mai exista comitete de partid (PCR), dar pot exista alti “cerberi”cu doua picioare, care “sa vegheze”, si care “se si pricep” la toate. Un exemplu ar
fi editorialista EVZ, Ioana Lupea (IL) In articolul “ Pestele si Gingko Biloba”, publicat in ziarul Evenimentul Zilei, din 15 ianuarie 2007, IL il “face praf” pe domnul Hardau stigmatizantu-i masura intreprinsa. Pentru ca deduc, inca din titlul articolului, ca IL, desi e o femeie culta, ii recomand sa “cotrobaie” prin cultura sa generala, si sa-l descopere pe cel care a lansat dictonul: “Cismarule, nu mai sus de sandala !”
Editorialista noastra, in tineretea ei studioasa, cred ca a constatat inca din liceu ca nu are “calculatorul personal si natural” suficient de “pu-ternic ”pentru a putea asimila cunostinte din stiintele pozitive, si atunci a “virat-o” repede spre disciplinile umaniste, si s-a facut ziarista. Foarte bine, dar un ziarist trebuie sa scrie, cu tot talentul sau, despre problemele la care se pricepe cu adevarat, sa nu se aventureze pe cai necunoscute, caci va comite erori, se va autodiscredita. Bunaoara, IL e de parere ca disciplinele de invatamant pozitive (stiintifice), precum matematica (cea mai pozitiva dintre toate ), fizica, electronica, informatica etc, se pot inva-
ta “pe dinafara”! Este o mare eroare, acestea se pot invata numai “pe din-
launtru”, nu pot fi memorizate pe de rost ca poeziile lui Eminescu sau Cosbuc. Tot dupa parerea sa, IL considera ca “gaselnita lui Hardau” “in-
fantilizeaza” procesul educational cu elevii, il transforma intr-un “simplu
exercitiu de memorie”, care va determina “cresterea consumului de lecitina”. Vai, tu ! Hai sa fim seriosi cu “memorizarea”asta, care pare sa fie obsesia editorialistei. Spre exemplu, daca ne referim numai la matematici, s-au propus 100 variante, a cate 20 (in medie) de exercitii, deci in total cca 2000 de exercitii, a caror memorare nu-i posibila si nici
necesara. Eu sunt foarte linistit ca niciun candidat la BAC nu va comite prostia sa incerce macar sa memorizeze la matematica (cu exceptia strictului necesar !). Matematica se invata prin rationamente, de catre cei capabili… sa le “comita”!
Mai e de parere IL, ca noua metodologie va reduce drastic meditatiile particulare. Cata naivitate! Cred ca meditatiile vor creste ca numar si intensitate, la elevii care nu prea au invatat in cursul anului (cum spuneam, masura domnului Hardau vine cam tarziu pentru BAC 2007), si
care vad abia acum ce trebuie sa stie pentru examene. Personal cred ca publicarea variantelor de subiecte de examen nu va avea practic niciun efect in ce-i priveste pe elevi. Promovabilitatea la examene, in raport cu anii precedenti, nu va fi influentata , iar daca va diferi cumva, asta se va datora hazardului, aleatoriului natural. Singurul efect practic, pentru MEC insa, este ca nimeni nu va mai sti dinainte (pentru a putea sa transmita, eventual) subiectul de examen, si asta e un lucru bun pentru Romania , in care coruptia este la ea acasa! Banuiesc ca, in ziua examenului, pe ecranul unui televizor din sala, se va viziona public tragerea la sorti a variantei de
examen. Sansele de succes ale fiecarui candidat sunt proportionale cu nu-
marul de variante rezolvate de catre acesta anticipat, sau de cat este de virtuoz candidatul, ca “la prima vista”, sa “interpreteze corect partitura”! Personal asi opta, ca la diverse licee, sau la diverse judete, sa se dea, la BAC, diferite variante de pe lista celor 100. S-ar elimina, in acest fel problemele legate de o anumita sincronizare a transmisiei, pe tara.
Cu toate ironiile presarate (astea…gaselnite!) in articol, intr-o “proza” aroganta (tip, Patapievici!), articolul parca aduce cu povestea lui Ion Creanga cu drobul de sare, iar in aceasta varianta IL joaca rolul principal. Intr-o singura privinta are, totusi, si editorialista dreptate (dar o sfatuiesc sa nu scrie, pe aceasta tema, un nou…editorial!): reforma de fond a invatamantului romanesc, radicalizarea lui conform cerintelor europene, eliminarea balastului de cunostinte perimate (redondant pentru cei ce urmeaza studii superioare), cresterea FORMATIVULUI in defavoarea INFORMATIVULUI in invatamantul romanesc preuniversitar, care trebuie sa puna bazele culturii generale la elevi, etc, sunt probleme ce asteapta sa fie rezolvate. Nu cred, insa, ca invatamantul romanesc va obtine aceste victorii, avand in frunte pe …”comandantul” Hardau! Pana la rezolvarea acestor probleme, eu unul asi fi multumit daca “trompetei” cu care ni se tot vesteste despre “invatamantul romanesc informatizat” i s-ar pune, macar, o…”surdina”!L

18.01.2007