duminică, 25 ianuarie 2009

HARDAUL…POZITIV !

Afirm de la bun inceput, ca nu imi place domnul Hardau, nici din punctul de vedere al carismei sale, nici din punctul de vedere (mai ales!) al prestatiei sale in functia de Ministru al Educatiei si Cercetarii, si adesea m-am intrebat, pentru ce motive a fost fost numit, in afara de acelea ca e din Cluj si dintr-un anumit partid. In locul sau, daca pana la propunerea de numire ca ministru MEC, nu mi-asi fi schimbat numele, eu unul, asi fi refuzat functia, numai pe “motivul” ca invatamantul romanesc se afla cam de multisor intr-un altfel de…hardau!.
Pe fondul negativ si criticabil al modului in care conduce MEC, recenta hotarire de a publica pentru elevii care dau BAC ul (si nu numai) in 2007, care sunt cele 100 variante de subiecte (din care se va trage la sorti, una), a caror tratare se pretinde a fi stiuta de catre elevi, pentru materiile de examen, consider ca este o masura pozitiva. Cam tardiva, dar pozitiva!
Iata-l, deci, pe domnul Hardau, si …pozitiv! Pentru multa lume, mai ales din randurile aceleia din afara fenomenului invatamantului public,
masura este socotita, insa, tot negativa, o idee “originala” proasta, care (vai!), “a dat lovitura de gratie invatamantului romanesc”.
In primul rand, tin sa afirm, ca domnul Hardau nu este, pentru mine, deloc original. Exact acum 56 de ani, cand am inceput sa studiez in cadrul
facultatii de electrotehnica a IPBucuresti, am fost studentul unui eminent pedagog si savant, profesorul de analiza matematica Nicolae Cioranescu.
Ii transmit domnului Hardau, si nu numai, ca profesorul Cioranescu, “Nea
Nae”, ne dadea, inca de la inceputul cursului, asa numitele lui “fise de examen”. Pentru pregatirea proximului examen, aceste fise nu erau altceva decat niste liste continand, sa spunem, 100 subiecte de teorie, si 200 de exercitii aplicative si reprezentative, toate ordonate asa cum urmau sa fie predate in timpul semestrului. Noi dadeam examenul pe grupe de cate 25 de studenti, si pe biletul tras de un student, figura o chestiune teoretica si doua exercitii. Daca erai un student constiincios, si rezolvai toate problemele de pe fise pana la examen, stiai analiza matematica si promovai cu sanse de 100% examenul cu calificativul maxim. Acesta era si motivul pentru care fiecare student isi copia pentru sine aceste “fise de examen”(ehei, sa fi existat pe atunci …xeroxul !), precum scrisorerele din “lantul Sfantului Anton”. Metoda profesorului Cioranescu a dat roade ani in sir, si acum, la varsta septuagenara, imi amintesc cu placere de orele lui de predare ( adevarate demonstratii de maiestrie pedagogica ), de colocviile si examenele date cu el. Da, dar exista un Comitet de Partid (PCR) din IPB, care “veghea la bunul mers” a toate, deci si al invatamantului, care l-a chemat in fata lui, l-a criticat si l-a amenintat chiar cu excluderea din IPB (a fost nevoie de “vorba buna” a unor odrasle de stabi ai vremii, studenti si ei la IPB, pentru ca “Nea Nae” sa ramana la catedra de matematici), toate acestea pe motivul ca a desconspirat subiectele de examen, etc,etc. Profesorul si-a aparat cu demnitate cauza, si nu a abjurat nimic, asa cum a facut-o Galileo Galilei !
Iata deci, ca azi, la peste jumatate de secol, domnul Hardau il imita, intr-un fel, dar la scara nationala, pe Cioranescu!. Acum, desigur, nu mai exista comitete de partid (PCR), dar pot exista alti “cerberi”cu doua picioare, care “sa vegheze”, si care “se si pricep” la toate. Un exemplu ar
fi editorialista EVZ, Ioana Lupea (IL) In articolul “ Pestele si Gingko Biloba”, publicat in ziarul Evenimentul Zilei, din 15 ianuarie 2007, IL il “face praf” pe domnul Hardau stigmatizantu-i masura intreprinsa. Pentru ca deduc, inca din titlul articolului, ca IL, desi e o femeie culta, ii recomand sa “cotrobaie” prin cultura sa generala, si sa-l descopere pe cel care a lansat dictonul: “Cismarule, nu mai sus de sandala !”
Editorialista noastra, in tineretea ei studioasa, cred ca a constatat inca din liceu ca nu are “calculatorul personal si natural” suficient de “pu-ternic ”pentru a putea asimila cunostinte din stiintele pozitive, si atunci a “virat-o” repede spre disciplinile umaniste, si s-a facut ziarista. Foarte bine, dar un ziarist trebuie sa scrie, cu tot talentul sau, despre problemele la care se pricepe cu adevarat, sa nu se aventureze pe cai necunoscute, caci va comite erori, se va autodiscredita. Bunaoara, IL e de parere ca disciplinele de invatamant pozitive (stiintifice), precum matematica (cea mai pozitiva dintre toate ), fizica, electronica, informatica etc, se pot inva-
ta “pe dinafara”! Este o mare eroare, acestea se pot invata numai “pe din-
launtru”, nu pot fi memorizate pe de rost ca poeziile lui Eminescu sau Cosbuc. Tot dupa parerea sa, IL considera ca “gaselnita lui Hardau” “in-
fantilizeaza” procesul educational cu elevii, il transforma intr-un “simplu
exercitiu de memorie”, care va determina “cresterea consumului de lecitina”. Vai, tu ! Hai sa fim seriosi cu “memorizarea”asta, care pare sa fie obsesia editorialistei. Spre exemplu, daca ne referim numai la matematici, s-au propus 100 variante, a cate 20 (in medie) de exercitii, deci in total cca 2000 de exercitii, a caror memorare nu-i posibila si nici
necesara. Eu sunt foarte linistit ca niciun candidat la BAC nu va comite prostia sa incerce macar sa memorizeze la matematica (cu exceptia strictului necesar !). Matematica se invata prin rationamente, de catre cei capabili… sa le “comita”!
Mai e de parere IL, ca noua metodologie va reduce drastic meditatiile particulare. Cata naivitate! Cred ca meditatiile vor creste ca numar si intensitate, la elevii care nu prea au invatat in cursul anului (cum spuneam, masura domnului Hardau vine cam tarziu pentru BAC 2007), si
care vad abia acum ce trebuie sa stie pentru examene. Personal cred ca publicarea variantelor de subiecte de examen nu va avea practic niciun efect in ce-i priveste pe elevi. Promovabilitatea la examene, in raport cu anii precedenti, nu va fi influentata , iar daca va diferi cumva, asta se va datora hazardului, aleatoriului natural. Singurul efect practic, pentru MEC insa, este ca nimeni nu va mai sti dinainte (pentru a putea sa transmita, eventual) subiectul de examen, si asta e un lucru bun pentru Romania , in care coruptia este la ea acasa! Banuiesc ca, in ziua examenului, pe ecranul unui televizor din sala, se va viziona public tragerea la sorti a variantei de
examen. Sansele de succes ale fiecarui candidat sunt proportionale cu nu-
marul de variante rezolvate de catre acesta anticipat, sau de cat este de virtuoz candidatul, ca “la prima vista”, sa “interpreteze corect partitura”! Personal asi opta, ca la diverse licee, sau la diverse judete, sa se dea, la BAC, diferite variante de pe lista celor 100. S-ar elimina, in acest fel problemele legate de o anumita sincronizare a transmisiei, pe tara.
Cu toate ironiile presarate (astea…gaselnite!) in articol, intr-o “proza” aroganta (tip, Patapievici!), articolul parca aduce cu povestea lui Ion Creanga cu drobul de sare, iar in aceasta varianta IL joaca rolul principal. Intr-o singura privinta are, totusi, si editorialista dreptate (dar o sfatuiesc sa nu scrie, pe aceasta tema, un nou…editorial!): reforma de fond a invatamantului romanesc, radicalizarea lui conform cerintelor europene, eliminarea balastului de cunostinte perimate (redondant pentru cei ce urmeaza studii superioare), cresterea FORMATIVULUI in defavoarea INFORMATIVULUI in invatamantul romanesc preuniversitar, care trebuie sa puna bazele culturii generale la elevi, etc, sunt probleme ce asteapta sa fie rezolvate. Nu cred, insa, ca invatamantul romanesc va obtine aceste victorii, avand in frunte pe …”comandantul” Hardau! Pana la rezolvarea acestor probleme, eu unul asi fi multumit daca “trompetei” cu care ni se tot vesteste despre “invatamantul romanesc informatizat” i s-ar pune, macar, o…”surdina”!L

18.01.2007

luni, 19 ianuarie 2009

LOCURI DE PARCARE AUTO

In Bucuresti exista inregistrate circa 1,5 milioane de autoturisme particulare, ale firmelor de getax, ale institutiilor Statului, ale diferitelor firme private, etc.Cea mai mare parte a acestora nu au garaje si trebuie sa fie parcate pe strazi. Problema este foarte complicata, deoarece la autoturismele bucurestenilor se adauga cele ale vizitatorilor Bucurestiului, nici acestea putine, si cand revii cu autoturismul acasa de la serviciu (dar de ce ”snobule” nu te-ai dus cu troleibuzul, autobuzul sau tramvaiul la serviciu ?) constati ca pe strada, in dreptul blocului in care locuiesti si unde iti parcai masina, locul este ocupat acum de un autoturism de...Ploiesti, sau de...Constanta, si trebuie sa gasesti alt loc de parcare, evident ceva mai departe de bloc. Ehei, alta e viata vecinului Pandele, care are de 5 ani loc de parcare cu plata in spatele blocului, delimitat de 2 dungi albe de vopsea (singura ”investitie”a primariei de sector, care linii, acum, abia de se mai disting), intre care el si-a scris numarul de circulatie al masinii, ba si-a prevazut locul si cu un fel de ”stanoaga”, dar cu cu lacat, si in lipsa autoturismului sau, sa nu poate parca nimeni ! Desigur, ca lui ii convine sa plece cu masina oricand, sa se intoarca oricand, pentru ca nu are grija locului de parcare. Am depus si eu o cerere pentru loc de peste un an de zile, dar...slabe sperante. Pentru ”accelerarea”rezolvarii ei, mi-a soptit o ”pasarica” ca ar trebui sa ”stimulez” pe responsabilul cu locurile de parcare din cadrul ADP, cu vreo 200 de euro, dar parca am o ...retinere.( Domnule Primar General Oprescu ,si domnilor primari de sectoare, p-asta o stiati ?).
Dupa constatarile mele, in Bucuresti exista ”amenajate” (inclusiv de catre ”specialistii galinacei” ai firmei Dali) circa 0,5 milioane de locuri de parcare la domiciliu si in centrul Bucurestiului (pentru 33% din autoturisme, deci !). Restul de autoturisme sunt parcate pe unde pot soferii, pe unde e voie, si chiar pe unde nu e voie (prilej pentru primarii de sectoare sa mai faca si ei un ”gheseft” cu ridicatul autoturismului (asta este prioritar pentru primarii, sau ridicarea harburilor de masini care zac si de cate 10 ani abadonate si devalizate pe langa blocuri ?) si amendatul cu bani al nefericitului de...proprietar de autoturism.
Taxa anuala perceputa de ADP este de 70 lei, putin pentru ”linistea” posesorului de autoturism.( V-ati gandit domnilor primari, ca tocmai acesti soferi cu ”liniste” sufleteasca sunt cei care circula zilnic, au n-au nevoie, prin Bucuresti, cu autoturismul, singur la volanul SUV-ului sau, contribuind la crearea poluarii si haosului auto din Bucuresti ?). La inceput de an, ADP-urile sunt luate cu asalt de catre fericitii chiriasi ai locurilor de parcare, pentru a-si plati chiria, prilej pentru diversii functionari de a primi...mici atentii, daca te ajuta sa eviti statul la coada.
Pentru cele 0,5 milioane locuri de parcare, ADP-urile incaseaza 35 milioane de lei. Din acestea, presupun, 0,5 milioane se cheltuiesc cu salariile celor ce se ocupa de aceasta problema, deci pentru fiecare din primariile de sector revin ca venit, 30 /5 = 5 milioane lei. Mare branza ! Cred ca veniturile ”Cocos-Dorali” sunt mult mai... mari ! Eu propun in continuare o solutie, care, pe langa faptul ca aduce la bugetele primariilor mai multi bani, este mult mai simpla, lipsita de birocratie si de pierdere de timp, de risipirea energiei nervoase, si lipsita de posibilitatea obtinerii de catre cineva de venituri ilicite (daca se doreste asa ceva !). In plus Domnul Prima Oprescu are prilejul sa-l faca ”sah mat” pe adversarul sau,... Cocos !
Iata, asadar, ce propun eu:

1/ Fiecare posesor de autoturism din orasele Romaniei, persoana fizica sau juridica, va plati anual primariilor, o taxa de parcare, sub cerul liber, in oras, aditionala la impozitul pe autoturism, in valoare de...35lei (jumatate din taxa anuala pentru un loc de parcare ”retinut”). In felul acesta, de exemplu, in Bucuresti se vor recolta la bugetele primariilor de sector, suma de 1,5 x 35 = 52,5 milioane roni, adica in medie pentru fiecare din cele 6 primarii de sector, cate 8,75 milioane lei net, mai mult cu 3,75 milioane decat in prezent. Pentru a justifica aceste sume incasate de catre primarii, acestea trebuie sa stabileasca si amenajeze noi locuri de parcare, pe langa cele existente, pe strazi, in jurul blocurilor, pe unele din trotuarele mai largi ( este vorba de delimitarea cu vopsea alba, asfaltare, indicatoare, etc).

2/ In orasele Romaniei toate locurile de parcare auto sunt gratuite, atat cele retinute si platite din jurul blocurilor, cat si cele din apropierea garilor CFR si autogarilor, a aeroporturilor, a pietelor in aer liber, a super magazinelor de orice fel, din perimetrul oraselor, de pe strazi, din perimetrele imprejmuite care sunt proprietate publica, etc. Nimeni, cu exceptia primariilor de sector (prin ADP-uri) nu va mai avea atributii, si nu va mai scoate venituri din parcari auto (firme de parcare, sau alte institutii, salariatii acestora, etc.). In acest fel problema parcarilor auto in orase se simplifica foarte mult, si se elimina o buna parte din birocratie cu tarele ei: cheltuieli neproductive cu salarii diverse, timp pierdut, posibilitati de coruptie prin mita, etc). In Romania nu vor mai exista, deci, locuri de parcare auto platite, sau inchiriate, nu va mai fi nevoie de parcometre, de masurarea timpului de parcare. Platite vor fi numai garajele, adica locurile de parcare acoperite, subterane sau supraterane. In fata institutiilor Politia Rutiera si primariile vor putea, insa, fixa un numar rezonabil de locuri de parcare rezervate (marcate ca atare), in niciun caz nu vor ocupa toata fatada institutiei (ca in prezent, cand bodiguarzii institutiei nu te lasa sa parchezi pe vreunul, nici in afara programului, cand locul rezervat e...gol !).

3/ In Romania nu vor mai exista activitati, specifice statelor din lumea a 3-a, de blocare a rotilor autoturismelor, sau de ridicare cu macaraua, a autoturismelor parcate neregulamentar. Politistii sectiilor pe raza carora s-a ”comis” parcarea nepermisa, sa astepte langa masina pe ”infractor” sa-l amendeze, sau sa-i lase pe parbriz chitanta de amenda, care trebuie platita (asa este in SUA, ca asa este civilizat, domnilor primari de sectoare, pe care v-am votat, si acuma o faceti pe ”sfortosii”, plantand pe strazi panouri cu amenintari ca veti ridica masinile !), cu mult inainte de a fi facut totul in sector pentru rezolvarea inteligenta a problemei parcarilor auto. In loc de a risipi fonduri cu panouri tip ”bau-bau”, mai bine v-ati ocupa mai profesional de problema auto si de locurile de parcare !

4/ Cum cresterea numarului de masini nu pare a avea limita, numarul locurilor de parcare, permisa si taxata anual odata cu impozitul, trebuie sa creasca si el. Pentru aceasta trebuie stabilit inca odata, foarte clar, dar mai permisiv, unde este interzisa parcarea, caci in prezent multe din panorile cu parcarea interzisa sunt puse ilogic si nu sunt respectate. Parcarea ar trebui sa fie interzisa in statiile mijloacelor de transport in comun (circa 20 metri de bordura ar trebui vopsita cu rosu), pe strazi, daca stanjeneste circulatia,etc. Parcarea pe unele trotuare, ar trebui permisa, caci ea a devenit o regula care coexista cu panoul ”parcare interzisa” Cum aratam, politia si primaria, pana a imparti la amenzi, ar mai avea putina treaba !

5/ Primariile de sector trebuie sa ordone, cu alternativa unei amenzi, fostilor chiriasi ai locurilor de parcare, sa stearga numarul masinii inscris pe aria locului, eventual si alte inscriptii, sa demonteze ”stanoagele” cu lacat practicate pe locul de parcare. Proprietarii de autoturisme trebuie sa inteleaga si se autoeduce intr-un spirit civilizat, lipsit de egoism, ca locurile de parcare se ocupa pe masura ce sunt eliberate in ordinea venirii autoturismelor (ca la moara !) la el, ca nimeni nu poat pretinde niciun fel de prioritate !



Bucuresti, 18.01.2009